La un moment dat, ardeleanul scoate o litră de pălincă, slană, ceapă, pită, sfarmă ceapa şi începe să mănânce, trăgând din când în când câte o gură de palincă. Olteanului i se face poftă, se foieşte pe banchetă şi nu ştie cum să intre-n vorbă.
Când vede că pălinca e pe terminate, îşi ia inima-n dinţi şi se trage mai aproape de ardelean:
– Mă cheamă Tudor!
– Apăi, dacă te cheamă, du-te!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu